Reichul lui Hitler

REICH a reprezentat în primul rănd “imperiul” nazist între 1933 – 1945, însă cuvăntul reich nu  a fost unul de sine stătător , el a reprezentat un punct de plecare a ideologiei lui Hitler.

Pentru a putea evidenţia motivele dictatorului nazist, voi începe prin indentificarea unor echivalente a cuvăntului “reich” în romănă – astfel, reich poate avea înţelesul de : imperiu, regn, domeniu sau bogat.Un terment ideal ,pentru o Germanie aflată într-o permanentă ascensiune.

      Însă conform ideologiei naziste, pe parcursul istoriei, au mai existat două "reich"-uri , de aici şi denumirea de “al treilea reich”. Primul "reich" a fost reprezentat de “Imperiul Romano – German” şi al doilea a fost reprezentat de către “Imperiul German”, înfinţat în 1871, în urma războiului franco – prusac , moment când toate statele germane s-au unit în jurul Prusiei. Astfel, faptul că germanii  au făcut parte din aceste imperii şi faptul că aceste imperii s-au prăbuşit, atestă două lucruri: faptul că germanii (arieni) au fost din totdeauna superiori, de au putut clădi astfel de imeprii.Dar mai ales este subliniat pericolul pe care rasele iferioare, impure l-au constituit pentru imperiul german, de a putut suferi un asemenea declin.După cum atestă şi Hitler în “Mien Kampf”(Lupta Mea),principali vinovaţi pentru acest decline erau plevele(rasele inferioare), deobicei se atribuia denumire de pleavă acelor rase care nu aveau un spaţiu prorpiu ,acele rase care parazitau pe teritoriul altui stat, precum evrei, ţigani¸ slavii şi negri. Declinul Germaniei fiind rezultatul aşa zisei parazitări evreeşti, astfel, Hitler oferă germanilor în cartea sa ,misiunea de rasă salvatoare ,ai cărei datorie era aceea de salvare şi de păstrare a purităţii.

      În afară de “regn”, "reich" mai avea înţelesul de “imperiu şi bogăţie” , lucru care în ideologia nazistă reprezenta o vastăunitate, a poporului german din întreaga Europă (germani austrieci, germani suedeţi, etc.), de aceea "reich" reda şi ideea de “spaţiu vital”, un spaţiu care trebuia să cuprindă toate popoarele de regn german (arian), un spaţiu în care poporul german îşi poate desfăşura activitatea.

Visul lui Hitler fiind acela a unui  imperiu vast , care putea concura cu marile puteri , mai ales cu Imperiul Colonial Britanic şi cu Statele Unite, de aceea Hitler considera necesară alipirea Poloniei, Ucrainei şi Rusiei noului său imperiu.Comform ideologiei sale, numai în acel moment Germania va avea puterea economică necesară pentru a putea detrona pe cele două concurente.

     Reich , pregătea Germania pentru un viitor glorios , de aceea pentru Hitler denumirea de "reich" nu îi susţinea numai ideologie legată de rase, dar mai presus de toate pregătea Germania pentru o nouă ascensiune.Regatul său a vănd menirea de a  încununa şi de a încheia lanţul "reich-ului" în istorie.  

PERSECUTIA EVREILOR GERMANI IN AL DOILEA RAZBOI MONDIAL

La inceperea celui de-al doilea razboi mondial in septembrie 1939, armata nazista a ocupat jumatatea vestica a Poloniei adaugand aproape 2 milioane de evrei la sfera de putere germana. Restrictiile impuse asupra evreimii poloneze erau mult mai dure decat cele din Germania. Evreii polonezi au fost fortati sa se mute in ghetouri inconjurate de ziduri si sarma ghimpata. Acestea erau asemenea unor orase-stat captive. Fiecare avea un consiliu evreiesc care era responsabil cu gazduirea, cu salubritatea si cu productia. Mancare si carbune urmau sa fie aduse in interior iar bunurile produse trebuiau trimise spre exterior. Aprovizionarea cu hrana permisa de germani, totusi, consta mai ales in cereale si legume ca napii, morcovii si sfecla. In ghetoul Varsovia ratia oficiala abia asigura 1200 de calorii pentru fiecare locuitor. Mancarea de pe piata neagra introdusa in ghetouri era vanduta la preturi ridicate, dar somajul si saracia erau larg raspandite. Locuintele erau supraaglomerate, cu sase sau sapte persoane intr-o singura camera, iar tifosul isi facea aparitia

   In timpul introducerii ghetourilor in Polonia o actiune mult mai drastica era lansata mai la est. In iunie 1941 armatele germane au invadat Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (URSS) si in acelasi timp SS-ul a desfasurat 3000 de oameni in unitati speciale pe noile teritorii ocupate pentru a ucide pe loc toti evreii. Aceste detasamente mobile, cunoscute ca Einsatzgruppen (trupe de actiune), au trecut in curand la executii continue. Masacrele aveau loc de obicei in santuri sau rape din apropierea oraselor. Din cand in cand la acestea asistau soldati sau localnici. In curand zvonuri despre ucideri au inceput sa ajunga in capitalele lumii.

    La o luna dupa inceperea operatiunilor mobile in URSS-ul ocupat, Herman Göring, omul numarul doi de la conducerea Germaniei naziste, a trimis o directiva catre seful Serviciului de Securitate al Reich-ului Reinhard Heydrich, prin care acesta era insarcinat cu organizarea „solutiei finale la problema evreiasca” in toata Europa aflata sub ocupatie germana. Pana in septembrie 1941 evreii din Germania au fost fortati sa poarte insigne sau banderole marcate cu o stea galbena – „steaua lui David”. In lunile urmatoare zeci de mii de oameni au fost deportati in ghetourile din Polonia si in orasele capturate din URSS. Pe cand aceasta operatiune era in plina desfasurare, o alta oroare era pregatita: lagarul mortii.

    Lagare echipate cu facilitati pentru gazarea oamenilor au fost construite pe teritoriul Poloniei ocupate. Majoritatea eventualelor victime urmau sa fie deportate din ghetourile aflate in apropiere. Numai din ghetoul Varsovia au fost deplasate peste 300.000 de persoane. Primele transporturi erau de obicei formate din femei, copii sau barbati mai batrani care nu puteau munci; evreii capabili de lucru erau opriti in magazine sau in uzine, dar si acestia erau pana la urma ucisi. Cele mai mari deportari au avut loc in vara si toamna anului 1942. Destinatiile transporturilor nu erau dezvaluite comunitatilor evreiesti, dar zvonuri despre uciderile in masa ajungeau in cele din urma la supravietuitori, precum si la guvernele din Statele Unite si din Marea Britanie. In aprilie 1943 cei 65.000 de evrei ramasi in Varsovia s-au opus politiei germane care intrase in ghetou pentru o ultima adunare. Luptele au durat trei saptamani.

Deportarile

   In toata Europa deportarile au generat foarte multe probleme politice si administrative. Numai in Germania s-au purtat discutii intense despreMischlinge, care pana la urma au fost scutiti. In tarile aliate cu Germania, cum ar fi Slovacia si Croatia, s-au dus negocieri diplomatice pentru a se putea ajunge la deportari. Guvernul Vichy din Franta, care isi extinsese deja legile antisemite, a inceput sa inchida evrei inainte de primirea unei cereri in aceasta directie din partea Germaniei. Guvernul fascist italian a refuzat sa coopereze cu Germania nazista pana la ocuparea de catre fortele militare ale acesteia in septembrie 1943, iar guvernul ungar a refuzat de asemenea predarea evreilor pana la patrunderea trupelor germane in martie 1944. Desi guvernul roman s-a facut vinovat de cateva masacre ale evreilor in URSS, Romania a refuzat de asemenea predarea evreilor catre germani. Mii de evrei din Danemarca s-au salvat de la moarte prin fuga cu ajutorul unor barci mici in Suedia, tara neutra.

   Transportarea victimelor catre lagare se facea in general cu trenul, politia trebuind sa plateasca cailor ferate germane cate un bilet de pasager la clasa a treia pentru fiecare deportat. Cand intr-un tren se incarcau 1000 de persoane, era permisa achitarea unei taxe de grup la jumatatea tarifului normal. Trenurile, alcatuite din vagoane de marfa, se deplasau incet cu un orar special catre destinatia lor. Adesea cei bolnavi si batrani mureau pe drum.

Lagarele mortii

Punctele de sosire din Polonia erau Kulmhof (Chełmno), Bełżec, Sobibór, Treblinka, Majdanek (Lublin), si Auschwitz (Oświęcim). Kulmhof, aflat la nord-vest de ghetoul Łódź, era aprovizionat cu gaz, aici avand sa moara 150.000 de oameni. Bełżec avea camere de gazare cu monoxid de carbon in care au fost omorati circa 600.000 de evrei. La Sobibór au murit 250.000 de oameni, iar la Treblinka intre 700.000 si 800.000. La Majdanek circa 50.000 au fost gazati sau impuscati; la Auschwitz numarul mortilor a depasit 1 milion.

  Auschwitz, in apropiere de Cracovia, era cel mai mare lagar de concentrare. Spre deosebire de celelalte, aici se folosea acidul cianhidric (cu un efect mult mai rapid) pentru gazari. Victimele de la Auschwitz veneau din toata Europa: Norvegia, Franta, Tarile de Jos, Italia, Germania, Cehoslovacia, Ungaria, Polonia, Iugoslavia si Grecia. Mare parte din detinuti, fie ca erau evrei sau nu, erau folositi la munca in industrie; unii prizonieri au fost supusi unor experimente medicale, in special sterilizarilor. Desi numai evreii si tiganii erau gazati regulat, alte cateva sute de mii de detinuti de la Auschwitz au murit din cauza infometarii, a bolilor sau prin impuscare. Pentru a se sterge urmele crimelor din cele 4 camere de gazare, au fost construite crematorii uriase in care cadavrele sa poata fi incinerate. In 1944 lagarul a fost fotografiat de un avion de recunoastere al aliatilor care cauta tinte industriale; au fost bombardate fabricile, dar camerele de gazare au ramas. Cand intr-un tren se incarcau 1000 de persoane, era permisa achitarea unei taxe de grup la jumatatea tarifului normal. Trenurile, alcatuite din vagoane de marfa, se deplasau incet cu un orar special catre destinatia lor. Adesea cei bolnavi si batrani mureau pe drum.

BIBLIOGRAFIE :

1.      Graf, Jurgen, Autopsia Holocaustului, Editura SAMIZDAT, 2001, 187 p.

2.      Theodoru, Radu, A fost sau nu Holocaust?, Editura Lucman, Bucuresti, 335 p.

3.      ***, Manual pentru clasa a X-a, Istorie, Editura CORINT, Bucuresti, 152 p.

4.      Prieur, Jean, Hitler , Magul Intunericului - Culturismul negru si noua rasa ariana in cel de-al III-lea Reich, Editura  Pro Editura si Tipografie, 287 p.

5.      Cornwell, John, Oamenii de stiinta ai lui Hitler, Editura Aquila, 2005, 511 p.

6.      Wiesel Elie, Istoria Evreilor . Holocaustul din Romania. , 2013.

7.      www.google.com - imagini

Antisemitismul

   

                                             Benito Mussolini (stânga) și Adolf Hitler


   Axiomele ideologice ale nazismului au fost superioritatea rasială ariană și antisemitismul. Ura profundă față de evrei a fost tema dominantă a carierei politice a lui Hitler. S-a speculat foarte mult pe seama motivelor, dar nimeni nu a putut găsi un răspuns satisfăcător. Cea mai plauzibilă explicație o oferă Geoff Layton în lucrarea „Germania: Al Treilea Reich, 1933-1945”.

Oricâte explicații s-ar încerca, faptele și cifrele sunt covârșitoare: numărul oamenilor ce au căzut victime politicii hitleriste este îngrozitor. Șase milioane de evrei au fost exterminați în lagărele morții de la Auschwitz, Chełmno, Majdanek, Treblinka și în ghetoul din Varșovia. Pretinsa superioritate rasială ariană a fost introdusă de Hitler în mod treptat, tocmai pentru a amăgi opinia publică internațională. La 15 septembrie 1935 au fost adoptate primele legi rasiale, cunoscute ca Legile de la Nürnberg. Aceste legi prevedeau că cetățenia germană putea fi deținută numai de persoanele de origine germană; de asemeni, au fost interzise căsătoriile mixte dintre evrei și etnicii germani precum și relațiile extraconjugale mixte.

Punctul culminant al acestor crime antisemite a fost atins la Conferința de la Wannsee, în cadrul căreia înalți funcționari de stat din partidul nazist și guvern au decis "Soluția finală în chestiunea evreiască", la cererea expresă a lui Hitler.

Adolf Hitler

Adolf Hitler (n. 20 aprilie 1889 — d. 30 aprilie 1945, Berlin) 

  Adolf Hitler s-a născut la 20 aprilie 1889 în Braunau am Inn, în partea de vest a Austriei. Tatăl său, Alois Schicklgruber, era vameș și lucra la frontiera dintre Germania și Austria, aproape de Braunau. A fost un om politic, lider al Partidului Muncitoresc German Național-Socialist (NSDAP), cancelar al Germaniei din 1933, iar din 1934 conducător absolut (Führer) al Germaniei. Ajuns la putere în 1933, liderul mișcării naziste, Hitler, a dus o politică de pregătire și de declanșare a celui de al Doilea Război Mondial, precum și de punere în aplicare a unui plan naționalist și rasist de exterminare în masă a evreilor și altor „indezirabili” din Europa, precum și de lichidare a adversarilor politici din Germania. În anul 1938 americanii l-au declarat omul anului.

În primul război mondial

Hitler a fost combatant pe frontul de vest, în Franța și Belgia, în regimentul bavarez Reserve, în calitate de furier al regimentului. A fost prezent la un număr de bătălii majore, între care prima bătălie de la Ypres, Bătălia de pe Somme, Bătălia de la Arras și Bătălia de la Passchendaele. Hitler a fost de două ori decorat pentru vitejie. A primit Crucea de Fier clasa a doua în 1914 și Crucea de Fier clasa întâi în 1918 - onoare ieșită din comun pentru un militar cu gradul de caporal.

După primul război mondial

După război, Hitler și-a schițat în minte ceea ce urma să devină național-socialismul. O gândire bazată pe un antisemitism virulent și o concepție rasistă despre societate și a valorilor ei (Volksgemeinschaft, „comunitatea etnică”). În 1919, era agent al departamentului politic al armatei bavareze, din însărcinarea căruia a intrat în contact cu o formațiune politică radicală, obscură, numită Partidul Muncitoresc German (Deutsche Arbeiterpartei,, abreviat DAP). Partidul era, în ciuda numelui, de extremă dreaptă, ultranaționalist, antisemit și anticapitalist. Hitler s-a înregimentat politic, devenind după câteva zile membru al comitetului executiv. 

                                             Adolf Hitler

Atitudinea fatã de evrei în Germania dupã Primul Rãzboi Mondial

     Multi germani i-au învinovãtit pe evrei pentru înfrângerea Germaniei în primul razboi mondial, unii sustinând chiar cã evreii au trãdat natiunea germanã în timpul acestui rãzboi. Mai mult, la sfârsitul rãzboiului un grup cu orientare comunistã a încercat sã organizeze o revolutie de tip bolsevic în statul german Bavaria. Majoritatea liderilor acestei tentative esuate erau evrei. Ca urmare, unii germani îi asociau pe evrei cu bolsevicii si priveau ambele grupãri ca pe inamici periculosi ai Germaniei.
     Dupa rãzboi, în Germania s-a instaurat Republica de la Weimar. Politicienii si intelectualii evrei au jucat un rol important în viata Germaniei în timpul acestei republici si multi ne-evrei au fost nemultumiti de influenta lor.
    Având ca bazã convingerile sale anti-semite, Adolf Hitler a atacat rolul impresionant jucat de evrei în societatea germanã in timpul Republicii de la Weimar, mai ales în cercurile intelectuale si în politica de stânga, referindu-se la ei ca „ciumã” si „cancer”.
    În cartea sa "Mein Kempf", publicatã in 1926, Hitler a pus situatia grea a Germaniei la sfârsitul primului rãzboi mondial pe seama unei conspiratii internationale a evreilor, folosind termeni ca „extirpare” si „exterminare” în relatie cu acestia. El sustinea cã evreii au dobândit puterea economicã si abilitatea de a controla si manipula mass-media în avantajul propriu si a scris despre necesitatea eradicãrii puternicei lor pozitii economice chiar prin eradicare lor fizica, dacã este cazul.

Unicitatea anti-semitismului nazist

   Legarea acuzatiilor anti-semite de problema rasialã a determinat gravitatea extremã si efectele genocide ale nazismului. Nazistii credeau cã evreii sunt rãspunzãtori de ceea ce era privit ca "degenerarea societatii moderne". Hitler vedea ideologiile moderne ce sustineau ideea de egalitate si emancipare ca pe o revolta a claselor si indivizilor inferiori condusi de evrei.   Nazistii considerau bolsevismul ca pe cea mai radicala forma recenta a vechii conspiratii evreiesti ce urmarea dezmembrarea si dezintegrarea natiunii, iar pentru Hitler nazismul era o doctrinã a salvãrii umanitatii de pericolul evreiesc-bolsevic. Era convins cã rasa germanã trebuia sã dobândeascã si sã pãstreze suprematia totalã prin rãzboiul total împotriva evreilor, un rãzboi în care unica alternativã pentru ambele tabere, era victoria sau disparitia totalã.