1,Lagărul a fost construit în 1940 în oraşul Auschwitz, situat la aproximativ 60 kilometri vest de Cracovia, din sudul Polonia.
2.Primul lagăr de concentare, Auschwitz I, a fost folosit ca centru administrativ pentru tot complexul. Acest lagăr a fost locul execuţiilor a aproximativ 70.000 oameni, majoritatea prizonieri de război polonezi şi sovietici.
3.În lagărul de exterminare Auschwitz II (Birkenau) au fost ucişi cel puţin 1.1 milioane de evrei, 75.000 polonezi şi circa 19.000 ţigani au fost ucişi.
4.Lagărul Auschwitz III (Monowitz) a fost folosit ca lagăr de muncă pentru uzina Buna-Werke aparţinând concernului IG Farben.
5.Comandanţii complexului de la Auschwitz au fost Rudolf Hoess până în vara anului 1943, iar după aceea Arthur Liebehenschel şi Richard Baer.
6.Rudolf Hoess a fost spânzurat în 1947 în faţa intrării crematoriului de la Auschwitz I.
7.Se estimează că în jur de 1,6 milioane de oameni şi-au găsit sfârşitul în lagărele de concentrate şi exterminare de la Auschwitz,
8.Aproximativ 700 de deţinuti au încercat să evadeze de la Auschwitz, din care aproximativ 300 au reuşit.
9.Pedeapsă obişnuită pentru încercările de evadare era moartea prin înfometare. Familiile celor care reuşeau să evadeze erau uneori arestate şi trimise la Auschwitz pentru a opri alte încercări.
10.Printre experimentele făcute de nazişti la Auschwitz se numărau injectarea unor substanţe chimice direct în ochii copiilor în încercarea de a le schimba culoarea, diverse amputări de membre şi alte operaţii brutale. Un alt experiment monstruos a fost introducerea deţinuţilor în cazane cu apă fierbinte pentru a vedea până la ce temperatură rezistă omul înainte să moară.
duminică, 25 ianuarie 2015
Eliberarea
Am auzit o voce strigând repetat aceleași cuvinte în engleză și germană: „Alo, alo. Sunteți liberi. Suntem soldați britanici și am venit să vă eliberăm!”. Cuvintele acestea încă le mai aud în urechi. Această declaraţie i-a aparţinut lui Hadassah Rosensaft, deținut în lagărul de la Bergen-Belsen Primul lagăr mare, Majdanek, a fost descoperit de sovietici pe 23 iulie 1944.
• Auschwitz a fost eliberat tot de Armata Roșie pe 27 ianuarie 1945,
• Buchenwald de americani pe 11 aprilie, Bergen-Belsen de către britanici pe 15 aprilie,
• Dachau de americani pe 29 aprilie,
• Ravensbrück de sovietici în aceeași zi,
• Mauthausen de americani pe 5 mai
• Theresienstadt de sovietici pe 8 mai.
• Treblinka,Sobibór și Bełżec nu au fost niciodată eliberate, fiind distruse de naziști în 1943. Colonelul William W.
Quinn din Armata a șaptea americană a spus despre Dachau: „Acolo trupele noastre au găsit imagini, sunete și miasme mai oribile ca orice imaginație, cruzimi atât de enorme că sunt de neînțeles pentru mintea normală.” În majoritatea lagărelor descoperite de sovietici, aproape toți prizonierii fuseseră luați, lăsând doar câteva mii în viață – 7.000 de deținuți au fost găsiți la Auschwitz, inclusiv 180 de copii pe care medicii făcuseră experimente. Aproximativ 60.000 de prizonieri au fost descoperiți la BergenBelsen de Divizia a 11-a blindate britanică, 13.000 de cadavre erau neîngropate, și alți 10.000 au murit de tifos sau malnutriție în următoarele săptămâni. Britanicii au forțat gărzile SS rămase în urmă, să adune cadavrele și să le îngroape în gropi comune. Marşurile morţii organizate de SS la finalul anului 1944 vor adăuga la lista funebră a victimelor nazismului alte sute de mii de victime, 60.000 dintre acestea provenind numai din lagărul de la Auschwitz. Armata sovietică a ajuns la Auschwitz pe 27 ianuarie 1945. Până în acel moment se estimează că muriseră acolo peste 1.000.000 de evrei şi un număr de aproximativ 500.000 de polonezi, prizonieri de război sovietici şi romi.
Armatele aliate occidentale au intrat în Germania în primăvara anului 1945, eliberând lagărele Buchenwald, Bergen-Belsen şi Dachau. Abia în acel moment au realizat comandanţii armatelor occidentale barbaria regimului nazist. Au început să strângă în grabă documente, mărturii ale supravieţuitorilor, au întocmit rapoarte privind activitatea SS. Crima înfăptuită urma a fi judecată şi arătată lumii întregi pentru a nu putea fi niciodată negată. Richard Dimbleby de la BBC a descris scenele găsite de el împreună cu armata britanică la Belsen: „Aici, aproape jumătate de hectar de pământ era plin de oameni morți sau pe moarte. Nu se deosebeau unii de alții… Cei vii zăceau cu capetele sprijinite de cadavre și în jurul lor rătăceau fără țintă procesiuni fantomatice de oameni numai piele și os, care nu aveau nimic de făcut și nu aveau nicio speranță de viață, incapabili să se dea la o parte din drum, incapabili să privească grozăviile din jurul lor.”
• Auschwitz a fost eliberat tot de Armata Roșie pe 27 ianuarie 1945,
• Buchenwald de americani pe 11 aprilie, Bergen-Belsen de către britanici pe 15 aprilie,
• Dachau de americani pe 29 aprilie,
• Ravensbrück de sovietici în aceeași zi,
• Mauthausen de americani pe 5 mai
• Theresienstadt de sovietici pe 8 mai.
• Treblinka,Sobibór și Bełżec nu au fost niciodată eliberate, fiind distruse de naziști în 1943. Colonelul William W.
Quinn din Armata a șaptea americană a spus despre Dachau: „Acolo trupele noastre au găsit imagini, sunete și miasme mai oribile ca orice imaginație, cruzimi atât de enorme că sunt de neînțeles pentru mintea normală.” În majoritatea lagărelor descoperite de sovietici, aproape toți prizonierii fuseseră luați, lăsând doar câteva mii în viață – 7.000 de deținuți au fost găsiți la Auschwitz, inclusiv 180 de copii pe care medicii făcuseră experimente. Aproximativ 60.000 de prizonieri au fost descoperiți la BergenBelsen de Divizia a 11-a blindate britanică, 13.000 de cadavre erau neîngropate, și alți 10.000 au murit de tifos sau malnutriție în următoarele săptămâni. Britanicii au forțat gărzile SS rămase în urmă, să adune cadavrele și să le îngroape în gropi comune. Marşurile morţii organizate de SS la finalul anului 1944 vor adăuga la lista funebră a victimelor nazismului alte sute de mii de victime, 60.000 dintre acestea provenind numai din lagărul de la Auschwitz. Armata sovietică a ajuns la Auschwitz pe 27 ianuarie 1945. Până în acel moment se estimează că muriseră acolo peste 1.000.000 de evrei şi un număr de aproximativ 500.000 de polonezi, prizonieri de război sovietici şi romi.
Armatele aliate occidentale au intrat în Germania în primăvara anului 1945, eliberând lagărele Buchenwald, Bergen-Belsen şi Dachau. Abia în acel moment au realizat comandanţii armatelor occidentale barbaria regimului nazist. Au început să strângă în grabă documente, mărturii ale supravieţuitorilor, au întocmit rapoarte privind activitatea SS. Crima înfăptuită urma a fi judecată şi arătată lumii întregi pentru a nu putea fi niciodată negată. Richard Dimbleby de la BBC a descris scenele găsite de el împreună cu armata britanică la Belsen: „Aici, aproape jumătate de hectar de pământ era plin de oameni morți sau pe moarte. Nu se deosebeau unii de alții… Cei vii zăceau cu capetele sprijinite de cadavre și în jurul lor rătăceau fără țintă procesiuni fantomatice de oameni numai piele și os, care nu aveau nimic de făcut și nu aveau nicio speranță de viață, incapabili să se dea la o parte din drum, incapabili să privească grozăviile din jurul lor.”
Drama copiilor din lagăre
Ne este încă şi mai imposibil de asimilat faptul că acest motiv a fost suficient pentru a hotărî soarta a peste 6 milioane de evrei cărora nu numai că le-au curmat vieţile, ci i-au dezumanizat prin instrumente de tortură de o cruzime dincolo de limitele imaginaţiei noastre: foamete, umilinţă, moartea celor dragi sub proprii ochi, privarea de libertate, pierderea identităţii şi lipsa demnităţii. Dacă toate astea ne revoltă şi ne cutremură, atunci cum ar trebui să privim drama copiilor din lagărele de exterminare? Cum ar putea un copil să fie văzut ca o ameninţare, să fie ucis fără milă, fără urmă de remuşcare? Dar dacă este vorba de 1.5 milioane de copii nevinovaţi exterminaţi de ideologia nazistă între anii 1939-1942? Este greu de imaginat, însă aceste atrocităţi s-au întamplat, iar istoria lea consemnat în paginile sale. Dintre cei 1.5 milioane de copii ucişi, peste un milion erau evrei, zeci de mii erau rromi, copii germani cu dizabilităţi fizice sau mentale, polonezi şi rezidenţi din Uniunea Sovietică ocupată de nazişti. Soarta copiilor în lagărele de exterminare poate fii clasificată astfel:
• copii ucişi de îndată ce soseau în lagăre;
• copii ucişi la naştere sau în instituţii;
• copii născuţi în ghetouri şi lagăre care au supravieţuit fiindcă prizonierii îi ascundeau;
• copii peste 12 ani care erau forţaţi să muncească sau erau folosiţi ca subiecţi pentru experimente medicale;
• copii ucişi în timpul actiunilor represive sau aşa numitele manifestări anti-partizane. În ghetouri, copii evrei mureau din cauza înfometării şi condiţiilor meteorologice dure, dar şi din lipsa de îmbrăcăminte şi adăpost.
Indiferenţa autorităţilor germane la aceste exterminări în masă venea din convingerea conform căreia aceşti copii erau neproductivi şi doar consumau mancare degeaba.
Deoarece foarte mulţi dintre ei erau prea mici pentru a fi puşi să muncească, autorităţile germane i-au selectat împreună cu cei bătrani şi cei cu dizabilităţi pentru a fi deportaţi către centrele de exterminare ori conduşi către gropile comune pentru a fi împuşcaţi. Odată cu înfiinţarea Auschwitz-ului şi a altor lagăre de exterminare, copii evrei au fost trimişi în camerele de gazare unde au murit în chinuri cumplite. Între 3.000 – 7.000 de copii au fost ucişi în lagărul de exterminare de la Auschwitz. În ciuda caracterului lor vulnerabil, mulţi copii au descoperit metode de supravieţuire. Ei făceau contrabandă cu bunuri personale pe care le furau din ghetouri pentru a obţine în schimbul lor mancare şi medicamente. Cei care luau parte la început la diferite mişcări, mai tarziu au participat la acţiuni de rezistenţă. Astfel mulţi au reuşit să fugă împreună cu părinţii şi rudele lor sau uneori pe cont propriu, refugiindu-se în tabere conduse de partizani evrei: Între 1938-1940, Kindertransport (Transportul de copii) a fost o acţiune de salvare care a făcut ca mii de copii evrei refugiaţi, să ajungă în siguranţă în Marea Britanie din Germania Nazistă. Pentru a înţelege mai bine drama copiilor evrei în timpul celui de-al doilea Război Mondial trebuie încercat, cât mai mult cu putinţă, personalizarea suferinţei lor, deoarece victimele Holocaus-tului nu sunt doar cifre ale statisticilor sau nume care au rămas întamplător în anumite documente.
Holocaustul in imagini
,,Transmit imaginea unei epoci, încadrat în ramele coşciugului.’’ Stanislaw Jerzy Lec
Imagini din lagarul de la Buchenwald
Romanca de 101 ani care a supravietuit la Auschwitz
Povestea uimitoare a Klarei Markus, o romanca de 100 de ani care a supravietuit in trei lagare naziste pana la sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial.Femeia a fost mai intai incarcerata la Dachau si Ravensbruck din Germania, apoi a fost trimisa la Auschwitz, Polonia. S-a nascut sub numele de Klara Schongut, in ajunul Anului Nou, in 1913, in localitatea Carei, judetul Satu Mare.
In august 1942, ea a fost deportata intr-un ghetou pentru evrei din Budapesta, unde a lucrat intr-o fabrica de umbrele.
"Mama si surorile mele mai mari au fost trimise direct la Auschwitz. Nu le-am mai vazut niciodata de atunci"
"Cand am intrebat ce s-a intamplat cu ele, membrii SS mi-au raspuns scurt: 'Poate ca ar trebui sa le cauti prin fum si cenusa' si apoi au ras", a povestit ea.
Mama a doi copii, Klara a stat in ghetoul din Budapesta timp de doi ani, dupa care liderii nazisti au ordonat ca evreii ramasi acolo sa fie transportati in lagare de concentrare.
Dupa un drum care a durat o luna, femeia a ajuns la Dachau pe 20 octombrie 1944, iar o saptamana mai tarziu a fost transferata la Ravensbruck, un cunoscut lagar pentru femei. La scurt timp, a fost mutata la Auschwitz.
"Am trecut prin toate lagarele de pe teritoriul german. Conditiile erau la fel peste tot. Adormeam cu lacrimi in ochi, imi era dor de mama si surorile mele. M-am obisnuit cu foamea, dar nu si cu durerea din suflet. In fiecare zi eram umiliti, torturati, eram inconjurata de moarte si mizerie, mai ales de cea care provenea de la ucigasii sufletelor noastre"
Cu putin timp inainte ca lagarul de la Auschwitz sa fie eliberat in ianuarie 1945, Klara, care pe atunci avea 30 de ani si 32 de kilograme, a fost trimisa in camera de gazare.
"Am fost selectata alaturi de un grup ami mare de femei si am fost pregatite pentru camera de gazare. Dupa ce ne-au bagat inauntru, cand au vrut sa dea drumul la gaz, au constatat ca au ramas fara. Unul dintre gardieni a glumit spunand ca este ziua noastra norocoasa, ca au ucis atat de multi oameni in acea zi incat au ramas fara gaz. Dumnezeu a vegheat asupra mea in acea zi", a spus femeia.
In mod surprinzator, ea a reusit sa evadeze de la Auschwitz si s-a intors in Romania, pentru a afla ca intreaga sa familie a murit in timpul razboiului. Si-a refacut viata dupa ce l-a cunoscut pe actualul ei sot, Andrei Markus,iar pe 31 decembrie 2015 va implini 102 ani.
10 lucruri interesante despre Holocaust.
1. Auschwitz a fost cel mai mare si cel mai organizat lagar de exterminare din istorie; acesta a fost format din trei tabere: una de concentrare, una de exterminare si una de munca fortata; acesta era pazit de 6.000 de oameni, avea o suprafata de 30 km patrati si era situat in orasul polonez Oswiecim;
2. La Auschwitz, mii de prizonieri au fost sterilizati cu ajutorul radiatiilor; copii de origine africano-germana si cei cu dizabilitati psihice si fizice erau sterilizati chirurgical, adesea in mod brutal;
3. Parul victimelor Holocaustului a fost folosit pentru a face sosete echipajelor de pe submarine, mecanisme de aprindere a bombelor, franghii, cabluri si umplutura pentru saltele;
4. Mai mult de jumatate din victimele evreiesti de la Holocaust au fost femei; acestea au fost folosite si pentru experimente de contraceptie si fertilitate;
5. Prizonierii din lagarele de concentrare, majoritatea evrei, au fost fortati sa ingroape sau sa arda cadavrele deoarece nazistii nu doreau sa priveasca la asa ceva;
6. Majoritatea persoanelor deportate in lagarele de munca si exterminare au fost transportate in vagoane destinate transportului de vite; cel mai lung transport a durat 18 zile, iar la destinatie toate persoanele erau decedate;
7. In memoriile unui supravietuitor se descrie cum evreii erau dezbracati inainte de a intra in camerele de gazare; acestora li se spunea ca vor fi spalati si dezinfectati pentru a se evita panica generala.
8. Cand trupele sovietice au invadat Birkenau pe 18 ianurie 1945, au gasit 358.000 de costume barbatesti, 837.000 de costume de femei si 7.700 kg de par impachetat in plase de hartie; nazistii le pastrau in depozite pentru utilizari viitoare;
9. Intre 1945 si 1985, aproximativ 5.000 de nazisti criminali de razboi au fost executati si peste 10.000 intemnitati;
10. In camerele ca gazare a fost folosit initial dioxidul de carbon; mai tarziu s-a trecut la insecticid.
Auschwitz
Auschwitz-Birkenau este numele unui complex de lagăre de concentrare și exterminare al Germaniei naziste.Cunoscut drept cel mai mare lagăr de exterminare nazist, Auschwitz a devenit locul emblematic de implementare a soluției finale, un element major în punerea în practică a Holocaustului; se estimează că cel puțin 1,1 milioane de persoane au fost omorâte acolo, din care peste 90% au fost evrei.
Lagarele principale
Cele trei lagăre principale au fost:
Auschwitz I, lagărul inițial de concentrare care a fost folosit ca centru administrativ pentru tot complexul, a fost locul execuțiilor a aproximativ 70.000 oameni, majoritatea prizonieri de război polonezi și sovietici.
Auschwitz II, lagăr de exterminare, unde cel puțin 1,1 milioane de evrei, 75.000 polonezi și circa 19.000 țigani au fost uciși.
Auschwitz III, care a fost folosit ca lagăr de muncă pentru uzina Buna-Werke aparținând concernului IG Farben.
Testamentul Holocaustului
La sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial in 1945, intreaga cultura laica si religioasa a evreilor din Europa fusese distrusa si intre 5.6 si 5.9 milioane de evrei fusesera exterminati. Dintre acestia, aproximativ 1.5 milioane erau copii. Dupa razboi Aliatii au organizat la Nurenberg, in Germania, un Tribunal Militar International pentru a-i judeca pe liderii nazisti care supravietuisera, pentru crime de razboi si crime impotriva umanitatii. In cele mai importante procese al crimelor de razboi, desfasurate in 1945 si 1946, 22 de lideri marcanti ai Germaniei naziste au fost gasiti vinovati si 12 dintre acestia au fost condamnati la moarte. Pe langa acestea, tribunale civile si militare din multe tari au desfasurat sute de alte procese. Guvernele de ocupatie instalate de Aliati in Germania au inlaturat zeci de mii de nazisti din pozitiile lor oficiale. Numai in Germania au fost instrumentate aproape 90.000 de cazuri de crime de razboi. Mai tarziu, in 1948, o rezolutie a Natiunilor Unite a stabilit ca orice crima impotriva umanitatii se supune legilor internationale, fara a se putea prescrie urmarirea celor acuzati de astfel de crime. In baza acestei rezolutii Franta a condamnat un numar de fosti nazisti, iar Statele Unite au revocat cetatenia catorva colaboratori nazisti care emigrasera in aceasta tara.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)