Drama copiilor din lagăre

        Ne este încă şi mai imposibil de asimilat faptul că acest motiv a fost suficient pentru a hotărî soarta a peste 6 milioane de evrei cărora nu numai că le-au curmat vieţile, ci i-au dezumanizat prin instrumente de tortură de o cruzime dincolo de limitele imaginaţiei noastre: foamete, umilinţă, moartea celor dragi sub proprii ochi, privarea de libertate, pierderea identităţii şi lipsa demnităţii. Dacă toate astea ne revoltă şi ne cutremură, atunci cum ar trebui să privim drama copiilor din lagărele de exterminare? Cum ar putea un copil să fie văzut ca o ameninţare, să fie ucis fără milă, fără urmă de remuşcare? Dar dacă este vorba de 1.5 milioane de copii nevinovaţi exterminaţi de ideologia nazistă între anii 1939-1942? Este greu de imaginat, însă aceste atrocităţi s-au întamplat, iar istoria lea consemnat în paginile sale. Dintre cei 1.5 milioane de copii ucişi, peste un milion erau evrei, zeci de mii erau rromi, copii germani cu dizabilităţi fizice sau mentale, polonezi şi rezidenţi din Uniunea Sovietică ocupată de nazişti. Soarta copiilor în lagărele de exterminare poate fii clasificată astfel:
• copii ucişi de îndată ce soseau în lagăre;
• copii ucişi la naştere sau în instituţii;
• copii născuţi în ghetouri şi lagăre care au supravieţuit fiindcă prizonierii îi ascundeau;
• copii peste 12 ani care erau forţaţi să muncească sau erau folosiţi ca subiecţi pentru experimente medicale;
• copii ucişi în timpul actiunilor represive sau aşa numitele manifestări anti-partizane. În ghetouri, copii evrei mureau din cauza înfometării şi condiţiilor meteorologice dure, dar şi din lipsa de îmbrăcăminte şi adăpost.
    Indiferenţa autorităţilor germane la aceste exterminări în masă venea din convingerea conform căreia aceşti copii erau neproductivi şi doar consumau mancare degeaba.
   Deoarece foarte mulţi dintre ei erau prea mici pentru a fi puşi să muncească, autorităţile germane i-au selectat împreună cu cei bătrani şi cei cu dizabilităţi pentru a fi deportaţi către centrele de exterminare ori conduşi către gropile comune pentru a fi împuşcaţi. Odată cu înfiinţarea Auschwitz-ului şi a altor lagăre de exterminare, copii evrei au fost trimişi în camerele de gazare unde au murit în chinuri cumplite. Între 3.000 – 7.000 de copii au fost ucişi în lagărul de exterminare de la Auschwitz. În ciuda caracterului lor vulnerabil, mulţi copii au descoperit metode de supravieţuire. Ei făceau contrabandă cu bunuri personale pe care le furau din ghetouri pentru a obţine în schimbul lor mancare şi medicamente. Cei care luau parte la început la diferite mişcări, mai tarziu au participat la acţiuni de rezistenţă. Astfel mulţi au reuşit să fugă împreună cu părinţii şi rudele lor sau uneori pe cont propriu, refugiindu-se în tabere conduse de partizani evrei: Între 1938-1940, Kindertransport (Transportul de copii) a fost o acţiune de salvare care a făcut ca mii de copii evrei refugiaţi, să ajungă în siguranţă în Marea Britanie din Germania Nazistă. Pentru a înţelege mai bine drama copiilor evrei în timpul celui de-al doilea Război Mondial trebuie încercat, cât mai mult cu putinţă, personalizarea suferinţei lor, deoarece victimele Holocaus-tului nu sunt doar cifre ale statisticilor sau nume care au rămas întamplător în anumite documente.