Atitudinea fatã de evrei în Germania dupã Primul Rãzboi Mondial

     Multi germani i-au învinovãtit pe evrei pentru înfrângerea Germaniei în primul razboi mondial, unii sustinând chiar cã evreii au trãdat natiunea germanã în timpul acestui rãzboi. Mai mult, la sfârsitul rãzboiului un grup cu orientare comunistã a încercat sã organizeze o revolutie de tip bolsevic în statul german Bavaria. Majoritatea liderilor acestei tentative esuate erau evrei. Ca urmare, unii germani îi asociau pe evrei cu bolsevicii si priveau ambele grupãri ca pe inamici periculosi ai Germaniei.
     Dupa rãzboi, în Germania s-a instaurat Republica de la Weimar. Politicienii si intelectualii evrei au jucat un rol important în viata Germaniei în timpul acestei republici si multi ne-evrei au fost nemultumiti de influenta lor.
    Având ca bazã convingerile sale anti-semite, Adolf Hitler a atacat rolul impresionant jucat de evrei în societatea germanã in timpul Republicii de la Weimar, mai ales în cercurile intelectuale si în politica de stânga, referindu-se la ei ca „ciumã” si „cancer”.
    În cartea sa "Mein Kempf", publicatã in 1926, Hitler a pus situatia grea a Germaniei la sfârsitul primului rãzboi mondial pe seama unei conspiratii internationale a evreilor, folosind termeni ca „extirpare” si „exterminare” în relatie cu acestia. El sustinea cã evreii au dobândit puterea economicã si abilitatea de a controla si manipula mass-media în avantajul propriu si a scris despre necesitatea eradicãrii puternicei lor pozitii economice chiar prin eradicare lor fizica, dacã este cazul.

Unicitatea anti-semitismului nazist

   Legarea acuzatiilor anti-semite de problema rasialã a determinat gravitatea extremã si efectele genocide ale nazismului. Nazistii credeau cã evreii sunt rãspunzãtori de ceea ce era privit ca "degenerarea societatii moderne". Hitler vedea ideologiile moderne ce sustineau ideea de egalitate si emancipare ca pe o revolta a claselor si indivizilor inferiori condusi de evrei.   Nazistii considerau bolsevismul ca pe cea mai radicala forma recenta a vechii conspiratii evreiesti ce urmarea dezmembrarea si dezintegrarea natiunii, iar pentru Hitler nazismul era o doctrinã a salvãrii umanitatii de pericolul evreiesc-bolsevic. Era convins cã rasa germanã trebuia sã dobândeascã si sã pãstreze suprematia totalã prin rãzboiul total împotriva evreilor, un rãzboi în care unica alternativã pentru ambele tabere, era victoria sau disparitia totalã.