Edictul lui Augustus privind drepturile evreilor, 1 î. Hr.
Caesar Augustus, pontifex maximus, deţinătorul puterii
tribuniciare, proclamă: Din moment ce neamul evreilor şi Hyrcanus, înaltul lor
preot, au fost recunoscători poporului roman nu doar în prezent, ci şi în
trecut, în mod special în timpul tatălui meu, împăratul Caesar, este bine
pentru mine şi pentru consilierii mei, în conformitate cu jurămintele, prin
voia poporului roman, ca evreii să îşi practice obiceiurile în conformitate cu legile ancestrale aşa cum le practicau în
timpul lui Hyrcanus, înaltul preot al zeului lor; iar donaţiile lor sacre vor
fi inviolabile şi vor fi trimise la Ierusalim şi înaintate oficialilor
finaciari din Ierusalim; şi nu vor fi obligaţi să se prezinte în faţa magistraţilor
de Sabbath sau în ziua de pregătiri dinaintea Sabbathului după a noua oră. Iar
dacă cineva este prins furând cărţile lor sacre sau sume de bani, se va
considera că acea persoană a comis un sacrilegiu iar proprietatea sa va deveni
proprietatea publică a romanilor.
Edictul de expulzare a evreilor din Spania, 1492
1. Regele
Ferdinand şi Regina Isabella, prin graţia lui Dumnezeu [...]
2. Se ştie
foarte bine că în regatul nostru câţiva creştini nelegiuiţi s-au iudaizat şi au
renunţat la sfânta noastră credinţă catolică din cauza interacţiunii dintre
evrei şi creştini [...]. Am dat ordine ca inchiziţia să se facă în teritoriile
menţionate şi, după cum ştiţi, aceasta s-a făcut timp de doisprezece ani şi
multe persoane vinovate au fost descoperite şi suntem informaţi de către
inchizitori şi de către alte persoane devotate, clerici şi laici, că multe
daune au fost provocate de faptul că aceşti creştini s-au implicat şi continuă
să se implice în interacţiune şi comunicare socială cu evreii (n.n.) care au
folosit anumite mijloace pentru a converti şi a fura creştini credincioşi şi
a-i separa de sfânta noastră credinţă catolică şi pentru a-i atrage şi supune
propriilor convingeri păcătoase, iniţiindu-i în ceremonii, organizând întâlniri
la care predică în ce trebuie ca oamenii să creadă conform propriilor legi.
[...] Acestea au fost dovedite de multe afirmaţii şi confesiuni provenind de la
evrei şi de la cei care au fost pervertiţi de aceştia, ceea ce a adus mari
prejudicii şi oprobiu sfintei credinţe catolice.
3. În ciuda faptului că am fost
înştiinţaţi şi înainte de această situaţie şi ştiind că adevăratul remediu
pentru aceste neajunsuri era interzicerea oricărei interacţiuni între evrei şi
creştini şi alungarea evreilor din toate regatele noastre, ne-am limitat doar
la a le porunci să părăsească toate oraşele şi satele din Andalusia, unde se
pare că au comis cele mai mari prejudicii. [...]
4. Aşadar,
noi, în urma sfaturilor date de consiliu şi prelaţi, de nobilii regatelor
noastre şi de alte persoane, am deliberat despre această probelmă şi am decis
ca evreii şi evreicele din regatele noastre să plece şi să nu se mai întoarcă
vreodată. Poruncim ca acest edict să fie dat prin care le comandăm evreilor şi
evreicelor de orice vârstă, care locuiesc şi se află pe teritoriile noastre,
atât celor care s-au născut aici, cât şi celorlalţi, indiferent de mijloacele
prin care trăiesc aici, ca până la finalul lunii Iulie a anului acesta să plece
de pe teritoriile noaste împreună cu fii şi fiicele lor, cu servitorii şi
servitoarele lor [...]. Şi interzicem ca orice persoană de pe aceste teritorii,
de orice condiţie, avere, funcţie, să primească, protejeze, apere sau să
găzduiască public sau in secret vreun evreu sau vreo evreică după sfârşitul
lunii iulie [...]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu