Organizaţia vieţii comunitare
1805, aprilie 17, Bucureşti. Hrisov prin care Constantin
Alexandru Ipsilanti, domnitorul Ţării Româneşti, îl numeşte pe David staroste
şi hahambaşa al evreilor din întraga Ţară Românească, căruia trebuie să i se
supună evreii pământeni şi străini deopotrivă. Sunt reconfirmate
privilegiile din vechime ale breslei
evreilor şi ale conducătorilor lor. Pricinile cele mici ce vor avea evreii
între ei să le judece starostele lor, iar cele mari pe care nu le-a rezolvat
starostele să le judece marele cămăraş.
Şi fiindcă starostea are 2 prăvălii drepte ale sale, în care
se află şi cu şederea, să aibă dar în locul scutirii casei, apărarea acelor
două prăvălii de fumărit şi de alte orânduieli. Să ţie şi o cârciumă în care se
vinde vinul ovreilor, scutită şi apărată de fumărit, de căminărit, de vamă, de
toate alte orândueli ce vor fi pe alte pivniţe. Să ţie starostea şi un vier la
via sa, om străin şi făr-de pricină de dajdie, scutit şi apărat de rândul
dăjdiilor visteriei şi de alte orânduieli.
Pentru care poruncim şi la toţi ovreii, să dea starostii
supunerea şi ascultarea cea cuviincioasă şi să-l protimisească oriunde şi întru
toate locurile, ca pe un staroste şi hahambaşa al lor. Iar acel ce se va arăta
împotrivitor, neurmător şi nesupus, să i se facă căzută dojană, urmându-se
întru toate după obiceiul ce s-au urmat şi până acum. Şi am adeverit hrisovul
acesta cu însăţi domneasca noastră iscălitură şi pecete şi cu credinţă.
1805, aprilie 17
Publ. în: Urechia, XI, p. 278-279
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu