Prezenţa evreilor in Ţările Române sec (XV-XVIII)

Askenazi /Askenazim – numele de askenaz apare pentru prima dată în Evul Mediu descriind populaţia evreiască ce locuia pe cursul râului Rin din nordul Franţei şi vestul Germaniei. Termenul de „askenaz” s-a identificat  în primul rând cu obiceiurile germane şi cu descendenţi ai evreilor germani. Comunităţile Askenazi erau organizate ca mici oraşe în interiorul oraşului creştin. Evreii aveau propriile lor legi şi îşi cultivau relaţiile mai ales cu membrii comunităţii, îşi organizau şi îşi protejau comunitatea împotriva hoţilor şi a răufăcătorilor.

Sefarzi/Sephardim – Populaţie de origine evreiească care a locuit în Spania şi Portugalia până la data de 1492 când are loc expulzarea evreilor din Peninsula Iberică. Expulzarea evreilor din Spania a provocat reacţii în lanţ, continuând cu expulzările din Sicilia, Navarra, Povance, Napoli. În secolele XVI şi XVII comunităţile sefarde din Occident erau puţin importante din punct de vedere numeric, ele ajung să fuzioneze cu grupurile de aşkenazi sau se vor intega în lumea non-evreiască.

Cartea românească de învăţătură

Anul 1646.  Prevederi   juridice cuprinse  în  "Cartea românească de învăţătură" , alcătuită  în vremea lui Vasile Lupu, referitoare la evrei.

"Pentru seamnele furtişagului, Pricina 16.

...226. Când va avea pâră creştinul cu un jidov, nu să va da giurământ jidovului. Giurământul ce se dă împotrva furului nu să dă ca să arate el furtişagul, ce numai dacă va arăta furtişagul sângur furul, au de va mărturisi cineva, atunce să dă giurământ celuia ce ş-au pierdut lucrul, ce să dzice păgubaşului, pentru să arate cu adevărat cât au fost şi de ce preţ au fost şi încă să-ş arate şi cheltuiala.

Pentru a patrasprezece pricină ce micşureadză giudeţul cercetarea. Glava 64.

... 2.  Jidovul de va face greşeală şi dup-aceea va veni spre credinţă creştinească şi să va botedza , sau nu să va certa nicecum, sau să va certa mai puţin pentru acea greşeală, de cum învaţă pravila; şi acesta lucru stă cu totul în voia giudeţului să-l cearte sau să nu cearte veri mult veri puţin.

3. Jidovul de s-au botezat, de va fi luat cevaşi cât de putinţp certare pentru greşală ce-au greşit încă nainte de botez, atunce giudeţul nice într-un chip nu va putea să-l cearte, cum spune pravila.

4. Jidovul dacă să va boteza, de-are fi făcut câte păcate şi scârnăvii, pentru darul botezului toate să vor curaţă şi va rămânea, cum a fi născut a do ora. Atunce poate să fie şi preot fără nice de o sminteală.

Pentru a şasespredzece pricină ce înmicşurează certarea. Glava 66.

...5. Acela ce-şi va da feciorul lui pre mâna giudeţului ca pre un vinovat, de-are fi tată-său şi jidov, tot mai puţin să va certa. (Carte de Învăţătură, p. 79, 177-178)"

Cartea Românească de Învăţătură.